Canicula, masini, aer conditionat, desincronizari de stari, de sunete. Lumea e prea incordata.
Lumea strange prea tare din buci, eu sunt prea negativ. Cine e pozitiv? Sunt centrul universului. Sunt centrul universului meu. Asta nu e o poezie. Lumea e prea preocupata in Bucuresti, lumea e preocupata in toata Europa. A venit vara. Plecam din Bucuresti. Ne revedem in septembrie. Acum a venit vara. Se spune ca oamenii au 18 tipuri de zambete. Sa vedem daca reusim sa trecem peste cele 5-6 tipuri de zambete de care ne folosim cel mai des in timpul anului. Pe Dunare, pe apa, in zbor si calare. Bla -bla- bla. Vibratia conteaza…………………………………………………

Ne vedem in septembrie. Nu mai stati pe bloguri. Iesiti la cautat nisip fara sticla.

Eu, de exemplu… daca o sa gasesc un nisip bun o sa-mi fac o firma de facut clepsidre, sa vand
la oameni timp. Timpul meu. Macar sa scot ceva din asta.

Bla -bla -bla. Ma grabesc cumva. Cuvintele astea. Simt ca ma asteapta undeva ceva atat de
important si special, incat ma grabesc. Ma grabesc tare. As face un pocnet din degete sa ma
teleporteze din tot filmul asta prostesc chiar acum. Dar trebuie sa am rabdare, rabdare… pana
maine. Maine seara plec spre America. Sa o cuceresc desigur. Sa o fut bine si sa o iubesc. Nu neaparat ca in romane, cu tot felul de istorii si masacre care aduc stropul de umanitate la suprafata (motiv de beletristica), ci mai degraba pe sus si pe jos, prin mijloc si de la margine, asta fara a fi neaparat intr-un film porno – cu toate ca e tot sex. Un fel de sex. Ma rog…

Cristofor Columb a descoperit America , Cortez a venit cu cateva corabii si l-a ucis pe Montezuma…

Doar ca istoria e scrisa de invingatori (care invingatori ?). Din cei care isi cumpara pamant pe luna. Ahh… bla-bla-bla. E mai simplu cu nisipul. Doar el face ceata sa plece.

Asa ca … spre nisip si america care mi-a spus ca ma asteapta sa-i deschid caile.